Se diminuează „efectul Funeriu” asupra bacalaureatului?

Anul acesta s-a înregistrat maximul ratei de promovabilitate la bacaluareatului post-Funeriu. Este de bine sau este de rău? Dacă ne raportăm la cifrele de promovabilitate de dinainte de 2010, desigur, regimul de promovabilitate este net inferior, deși comparabil cu anul 2010.
Dacă ne raportăm la anii 2011 și 2012, denumiți, mai în glumă, mai în serios „dummy-ul Funeriu”1 , rata de promovabilitate a crescut semnificativ. Dar ce înseamnă acest lucru? ? Pare a fi un consens, atât între analiști, cât și între formatorii de opinie, că ratele de promovabilitate mici din anii 2011 și 2012 se datorează unei „campanii anti-corupție” (Borcan, Lindahl, și Mitrut 2017) sau mai degrabă anti-copiat la bacalaureat, care a constat într-un set de măsuri dintre care cea mai cunoscută este introducerea monitorizării video a probelor din cadrul examenului.

Putem vorbi de o diminuare a „efectului Funeriu”, indicată de creșterea susținută a ratelor de promovabilitate? Cauzalitatea unei astfel de diminuări o putem căuta în două explicații, aparținând unor registre diferite. O categorie de explicații pot fi considerate ilegitime, iar cealaltă categorie ar putea fi considerată legitimă. Să începem cu ultima: candidații au început să se pregătească mai serios pentru acest examen, de aceea crește rata de promovabilitate. Dacă acesta este cazul, atunci avem un efect Funeriu pe care îmi permit să îl numesc „pozitiv”, deoarece produce efecte agregate pozitive.
Dar, în același timp, putem căuta și altfel de explicații. Putem avansa explicația scăderii stricteții monitorizării examenului de bacalaureat. Acest lucru îl putem pune, pe de o parte, pe seama organizațiilor responsabile de acest examen, care, în contextul schimbării conducerii atât la nivelul inspectoratelor cât și la nivelul ministerului, ar fi putut accepta o scădere a stricteții. Pe de altă parte, putem căuta explicația și în rândul celor care cer, să le numim, înlesniri pentru copiat sau alte fraude. Aceștia, persoane care își urmăresc interesul, au învățat din experiența ultimilor ani și au găsit noi modalități și noi parteneri de „ocolire a regulilor”, după cum numește Miroiu (2016) aceste comportamente individuale cu impact asupra nivelului agregat.
Poate fi avansată o a treia explicație: liceenii renunță la acest examen. Își fac un calcul și ajung la concluzia că oricum nu iau bacalaureatul, așa că ce rost are să investească în pregătirea lor. Dacă raportăm numărul de liceeni care au promovat bacalaureatul la cohorta de elevi care au terminat gimnaziul cu patru ani în urmă, observăm că procentele fluctuează de la un an la altul, dar, în general, fluctuațiile negative le anulează pe cele pozitive:

De asemenea, putem observa ceva la care nu ne așteptăm dacă ne uităm la Figura 1 și asociem ministeriatul D-lui Funeriu cu strictețea și cu ratele de promovare cele mai mici: minimul este înregistrat în 2014, în timpul ministeriatului D-lui Pricopie. Regresia liniară, deși forțată pentru acest set de date, ne arată acest lucru, în ciuda coeficientului foarte mic: coeficientul regresiei – panta dreptei, este aproape zero, însă pozitivă, ceea ce ne indică un regim cvasi-staționar, dacă acceptăm acest tratament al fluctuațiilor anuale. Desigur, există o justificare pentru acest tratament, și anume candidații care nu reușesc într-un an dau examenul în număr mare în anul următor, fluctuațiile anuale pot fi puse pe seama unor cauze circumstanțiale, relevantă fiind tendința pe mai multi ani, care poate fi calculată cu un „moving average”, o procedură cu o logică similară regresiei liniare prezentate în Figura 2.
De fapt, dacă agregăm promovabilitatea pentru toate aceste cohorte, obținem un procent de 51.49%, care nu este mult diferit de ratele de promovabilitate per examen pentru majoritatea anilor, cu excepția anilor 2014 și 2015.

Desigur, pentru anul 2017 rezultatele nu sunt finale, urmează sesiunea de toamnă, care probabil că va aduce un rezultat peste agregatul acestor ani. Datele legate de cohortele de absolvenți de gimnaziu sunt preluate de la INS, cele legate de promovarea bacalaureatul sunt preluate atât de la INS – pentru anii în care au fost disponibile, cât și din presă, pentru celelalte cazuri.
Concluzii:
„Efectul Funeriu” pare să nu se fi diluat atât de mult pe cât ne arată ratele de promovabilitate. Datele prelucrate aici nu validează nici explicația conform căreia „efectul Funeriu” a fost pozitiv, i-a făcut pe elevi mai studioși, nici scăderea stricteții examenului. Dar nici nu invalidează aceste explicații. În schimb, ne arată că ultimii ani, cei cu rate de promovabilitate mari, nu sunt atât de diferiți de anii „dummy-ului Funeriu” din perspectiva șanselor unui absolvent de gimnaziu de a promova bacalaureatului. Aceste rezultate validează explicația conform căreia elevii aleg să nu mai susțină acest examen - ceea ce aduce în discuție o chestiune de echitate dar și de eficiență: aproximativ unul din doi absolvenți de gimnaziu nu promovează bacul, neavând acces la alternative care să ofere șanse comparabile de reușită în viață, după ce statul a făcut o investiție publică în educația acestor tineri.

1.Am întâlnit această sintagmă într-o postare pe Facebook: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=463466064014491&set=a.137520766609024.1073741828.100010533048100&type=3&theater accesat în data de 11.07.2017. Desigur, este vorba de ministeriatul D-lui Daniel Funeriu.
2.Grafic preluat fără modificări din aceeași sursă.
Referințe
Borcan, Oana, Mikael Lindahl, și Andreea Mitrut. 2017. Fighting Corruption in Education: What Works and Who Benefits? American Economic Journal: Economic Policy 9(1): 180-209. Miroiu, Adrian. 2016. Fuga de competiție [Flight from competition]. Ias̨i: Polirom.